Taurina

Taurina este un acid aminoetilsulfonici prezent în secreția biliară. Împreună cu colina formează acidul taurocolic. Se prezintă sub formă de cristale albe, solubile. Acestă substanță este produsă și de organismul nostru, în special în mușchi, creier, inimă și sânge. O persoană care cântărește 70 kg are în mod natural aproximativ 70 g de taurină distribuită în tot corpul, adică de 70 de ori mai multă taurină decât o cutie de băutură energizantă, care conține 1000 mg.
Se poate remarca faptul că,^{[judecată de valoare]} deși taurina este ades descrisă ca fiind un aminoacid (chiar și în literatura de specialitate), ea este, de fapt, un acid amino-sulfonic, deoarece îi lipsește grupul carboxil.^{[necesită citare]} Deși au fost identificate polipeptide de dimensiuni reduse care conțin taurină, nu s-a descris nici o aminoacil-ARNt-sintetază care să recunoască taurina și să fie în stare să o încorporeze în ARNt (nu posedă un codon în genom). Nu este inclusă în proteine sau enzime.
Uneori, în condiții de stres sau de efort fizic, organismul uman elimină prin urină o cantitate mai mare de taurină și e posibil astfel ca această substanță să nu mai fie sintetizată suficient. În acest caz putem recurge la consumul unei băuturi energizante pentru a compensa deficitul de taurină.
Ceea ce poate nu toată lumea știe este faptul că taurina din băuturile energizante este o substanță sintetică, produsă de companiile farmaceutice și nu este derivată din produse animale, cum ar fi din taur.^{[necesită citare]}
Față de calea naturală de sinteză a taurinei descrisă anterior, este bine de știut că^{[judecată de valoare]} în practică, taurina este sintetizată pornindu-se de la cisteină, metionină și vitamina E, sau se utilizează taurina naturală provenită din intestinul bovinelor. Taurina sintetică se obține din acid izethionic, care, la rândul său, provine din reacția etilen-oxidului cu o soluție apoasă de bisulfit de sodiu. În produsele care conțin taurină, aceasta nu provine nici pe departe, așa după cum cred unii, din urină și spermă de taur (cu mențiunea că, într-adevăr, multe mamifere produc în testicule compusul respectiv, deci taurina este desigur prezentă în cele două lichide biologice anterior amintite). Oricum, în produsele alimentare se încearcă utilizarea substanței din surse non-animale, în așa fel încât vegetarienii să poată accepta fără probleme consumul.
Taurina exogenă se absoarbe cu ușurință, după ingestie obținându-se rapid un nivel plasmatic corespunzător. Cantitatea de taurină din plasmă răspunde mai rapid la suplimentare sau la depleție, față de taurina sanguină. Oricum, cinetica taurinei în organismul uman mai are încă multe laturi necunoscute. De exemplu, taurina plasmatică este foarte redusă la persoanele sănătoase, aflate în status post-absorbtiv, și, datorită compartimentării cantității de taurină între mediile intra și extra celular, această taurină plasmatică pare a reprezenta doar oglinda transferului de taurină dintre diferite organe și, în ansamblu, doar o fracțiune mică din turnoverul general al compusului. Ca și glutamina, taurina se gasește în cantitate mare în mediul intracelular (este al doilea aminoacid - dacă o putem numi așa - după glutamină, din celule) și este bine compartimentată între mediile intra și extracelular. Dar contrar glutaminei, taurina are un turnover foarte lent și schimburi reduse cu plasma.
La ora actuală^[Când?] nu este cunoscut rolul fiziologic al schimbului de taurină dintre organe. Este posibil ca taurina necesară unor funcțiuni fiziologice să apară pur și simplu prin sinteza de novo in situ, în loc ca ea sa fie preluată din circulația generală. Semnificația schimbului inter-organe de taurină rămâne să fie determinată.
sursa:  http://en.wikipedia.org